Exilul miracol!

Câștigătoare a bronzului, în cursa de anduranță a înotului, 1500m liber, la CM de natație de la Roma, Camelia Potec și-a pregătit succesul în proba maraton, în Franța și Ungaria.

Locul trei (15:55,63) reprezintă rezultatul unei munci în care se adună mii de kilometri înotați contracronomentru, a luptei cu propriul corp, dar mai ales a puterii de a suferi în pregătire. “În antrenamente efortul fizic și psihic e mare. Să înoți de exemplu, de 5 x 15 minute, să stai cu capul în apă, să nu știi cât mai ai de făcut, e cumplit. Să nu vă închipuiți că dacă am 27 de ani, nu plâng de vreo 3,4 ori pe săptămână, la pregătire”, mărturisea ea. O probă care solicită la maxim organismul, dovadă fiind și pățania de la Naționalele de la București, de luna trecută. “Pe la jumătatea cursei mi s-a pus un cârcel la picior. Era o durere cruntă, nu știam ce să fac. M-am speriat pentru că îmi era teamă ca nu cumva să pățesc așa ceva la Mondiale și toată munca să fie în zadar”, rememorează ea acel moment.

Antrenată din 2007 de francezul Philippe Lucas, Camelia s-a mutat cu pregătirea în Hexagon. De altfel, fără antrenorul care a crezut enorm în ea, campioana olimpică de la Atena la 200m liber recunoaște că nimic nu ar fi fost posibil: “Fără el nu aș fi continuat. Antrenamentele dure pe care le facem, stilul lui de pregătire, totul mi se potrivește”.  Pentru medalia mondială a „tras” tare la Dunkerque, apoi în apropiere de Saint – Tropez, strategia finală fiind definitivată în ultimul cantonament, de trei săptămâni, în orașul maghiar, HódmezÅ‘vásárhely.

“După ce s-a întâmplat la Beijing, prefer să fac declarații mai puține. Întâi să vedem rezultatele!”, Camelia Potec